Marcajele spun mult, testele de acasă puțin. Iată ce merită verificat.
Cel mai sigur semn că o bijuterie este din aur sunt marcajele legale. Testele de acasă pot arăta că o piesă nu este din aur, dar nu pot confirma caratul. Pentru o confirmare sigură, aveți nevoie de o testare profesională.
1. Verificați marcajele
Priviți piesa cu o lupă, mai ales pe interiorul inelului, pe închizătoare sau pe agrafa cerceilor. În România, o bijuterie din aur pusă în vânzare trebuie să aibă trei marcaje:
marca de titlu: un număr, de exemplu 585 pentru 14K sau 750 pentru 18K;
marca de responsabilitate: semnul firmei care a pus piesa pe piață, înregistrat la ANPC;
marca statului: aplicată numai de ANPC. O marcă echivalentă dintr-un stat UE, din SEE sau din Turcia este de asemenea acceptată.
Titlurile legale pentru aur în România sunt 333, 375, 500, 585, 750, 833, 900, 916, 986 și 999. Un alt număr nu este un titlu legal. Mai multe despre carate găsiți în Carate și mărci de puritate ale aurului.
2. Atenție la marcajele pentru placare
Unele marcaje arată că piesa este doar acoperită cu un strat subțire de aur. Cele mai întâlnite sunt GP, GF, HGE, RGP și „plaqué”. De exemplu, „18K GP” înseamnă placat cu aur 18K, nu aur masiv. Un alt semn este culoarea diferită pe muchii și în zonele uzate.
3. Teste de acasă și limitele lor
Magnetul. Aurul nu este atras de magnet. Dacă piesa este atrasă puternic, nu este aur. Limita: multe metale ieftine nu sunt magnetice, iar închizătorile au uneori un arc din oțel.
Densitatea. Aurul este greu: 19,3 g/cm³ pentru 24K și aproximativ 13–14,5 g/cm³ pentru 14K. Alama are în jur de 8,5 g/cm³. Limita: aveți nevoie de un cântar cu precizie de 0,01 g, la piese mici eroarea este mare, iar unele falsuri folosesc metale la fel de grele.
Aspectul. Uzura care arată alt metal dedesubt indică placarea. Limita: nu spune nimic despre carat.
Evitați testele care pot strica piesa: zgârierea pe ceramică, flăcăra, oțetul sau mușcătura. Ele nu sunt sigure și pot lăsa urme.
4. Testarea profesională
Piatra de test și acidul: rapid și ieftin, dă un rezultat aproximativ.
Analizorul XRF: măsoară compoziția fără să deterioreze piesa. O placare groasă poate însă da un rezultat fals.
Proba de foc (cupelația): metoda cea mai exactă, dar consumă o mică parte din metal.
Pentru o expertiză oficială, puteți solicita un buletin de expertiză de la Direcția Metale Prețioase și Pietre Prețioase a ANPC.
5. Când cumpărați aur
Cereți întotdeauna bon fiscal sau factură. Certificatul de garanție singur nu este un document fiscal. Vânzătorul trebuie să aibă autorizația afișată la vedere și să vă explice marcajele pieselor.
Vreți să verificați o piesă sau să vindeți aur vechi? La showroomul nostru din Pitești testăm și piese pe care nu doriți să le vindeți, contra cost. Contactați-ne pentru detalii.
Sursă: InfoCons – Ghidul cumpărătorului de bunuri din metale prețioase.